ceramica din necropola de la Noşlac

CAPITOLUL 5. REFERINŢA SINCRONICĂ

5.2. Ceramica arealelor periferice

[p. 78]

5.2.6. Noşlac

Putem face pasul următor, spre Transilvania. Loturile ardelene aduse în discuţie au caracter strict de sondaj şi nu aştept din partea lor explicaţii istorice, ci doar o orientare generală şi eventual câteva sugestii. În cadrul mai larg al ţinuturilor peri-carpatice, Transilvania reprezintă un mediu cu multe particularităţi, datorate unor elemente istorice distincte. Ar fi vorba, în primul rând, de caracterul occidental al romanităţii, cel puţin prin comparaţie cu ţinuturile de la Dunărea de Jos, în special Moldova. Acest factor de deschidere occidentală, care marchează toată evoluţia istorică a Ardealului, îşi pune amprenta şi asupra secolelor următoare, prin conectarea cvasi-permanentă cu realităţile militare, economice şi culturale din bazinul Tisei. Pentru epoca de care teza se ocupă direct – “era justiniană” – cel puţin doi factori majori în istoria intra-carpaticului – am numit dominaţia gepidică şi, imediat apoi, dominaţia avară – sunt, din contră, aproape absenţi pentru arheologia extra-carpatică. Chiar dacă luăm în considerare prezumtivul termen-comun al populaţiei daco-romane, configuraţiile demografice şi culturale din intra-carpatic şi extra-carpatic sunt fatalmente diferite. Conştient de seriozitatea şi complexitatea problemei transilvane, nici nu am încercat să obţin o imagine cât de cât completă şi clară a ceramicii din intra-carpatic[36].

Primul reper este ceramica din necropola de la Noşlac[37]. Am ales acest obiectiv în urmă cu mai mulţi ani, la începuturile Sistemului Compas[38], pentru că bănuiam realităţi de o mare diversitate şi eram curios cum se manifestă aceste diferenţe (a fost deci unul dintre loturile-test pentru conformarea tehnologiei de lucru). A rezultat un tablou morfologic simplu, în care cele trei subgrupe 1 reprezintă ceramica gepidică (subgrupa 1a fiind probabil modelul originar, iar 1c este o cană cu toartă), o grupă 2, lucrată şi ea la roată, reprezentând modele decăzute ale culturii Cerneahov, şi o grupă 3, tot cu două subgrupe, care s-a demonstrat, la analiză, de o netăgăduită origine romană (în ciuda aspectului deplorabil, cu noduzităţile vizibile care caracterizează ceramica ardeleană lucrată cu mâna). Peste aceste aspecte deja am trecut, în câteva rânduri, dar să facem aici un scurt rezumat:

- subgrupele Nsl 1a, 1b şi 1c nu au analogie în loturile studiate (nu există altă ceramică din obiective gepidice); nu există nici analogii absolute (acestea operează asupra tuturor înregistrărilor, nu numai la nivel de medii);

- grupa 2 are o analogie (slabă) la poziţiile 683-684, cu grupa Mogoşani 7a; această sugestie este întărită de analogia automată (sau absolută) cu două vase din necropola de la Grădiştea[39], dar şi – surpriză – cu un exemplar de la Dulceanca II[40]; probabil că introducerea unor măsurători pe necropole Cerneahov din intra-carpatic ar explicita intuiţia iniţială, legată de originarea grupei în acest orizont cultural;

- la poziţia 206 grupa Nsl 3a este analoagă grupei micro-regionale Dulceanca 1b şi, mai de departe, mediei ceramicii lucrate la roată din aşezarea 2 de la Bratei (orizontul timpuriu); la poziţia 998 aceeaşi grupă îşi relevă analogii în grupa regională CR 9a (mixtă), cât şi cu grupa 2a de la Mogoşani (mai îndepărtată); analogia absolută aduce şi o informaţie foarte interesantă: înrudirea cu grupa regională 1a din Câmpia Română (o grupă numeroasă şi cu conexiuni pe spaţii largi);

[p. 79]

- la poziţia 307 grupa Nsl 3b este analoagă grupei 1 de la Soporu de Câmpie (ceramică romană provincială); la poziţia 1060 se constată o nouă analogie cu aşezarea 2 de la Bratei, de această dată cu media ceramicii lucrate pe roată din al doilea nivel de locuire, cât şi cu grupa Botoşana 11 (ceramică lucrată la roată), despre care am stabilit ceva mai devreme că este de tradiţie romană; analogia absolută mai aduce câţiva termeni, respectiv media grupei 7 de la Ciurel (mixtă, 5 piese) şi media pieselor de la Vadu Anei[41].

ÎNAPOI LA CUPRINS VOLUM I

ÎNAPOI LA INDEX

MAI DEPARTE – ceramica din aşezările de la Bratei

[36] Şi nici nu aş dori să fac acest lucru înainte de a lua la cunoştinţă recenta lucrare de doctorat a lui Ioan Stanciu.... După redactarea acestor rânduri mi-a parvenit raportul pentru aşezarea de la Lazuri (STANCIU 1999), care constituie un excelent punct de plecare. Comentarii mai ample vor fi prilejuite de secţiunea V a acestei lucrări.

[38] Analiza in extenso în TEODOR E. 1996, § 5.2., p. 20-21.

[41] TEODOR E. 2000 a; aşezare de la finalul orizontului cultural Ipoteşti-Cândeşti.